Si totusi nu..

Stress... cred ca asta e cuvantul care poate descrie cel mai bine starea mea din ultima luna. Tot ce e in jurul meu trebuie sa ma streseze, sa faca zgomot, sa ma calce pe picioare.. Vreau liniste. Pana nici muzica de relaxare nu ma mai incalzeste cu nimic, si nici mirosul de scortisoara... cea mai placuta aroma ce imi poate gadila nasul. Azi mi-am luat o cutie cu lumanarele, nu se putea sa trec pe langa raionul lor fara sa ma reped putin in ele. Pana acum am stat numai cu nasul in ele.. mirosul lor mi-a invadat narile dar parca si el ma streseaza.

Poate si din cauza starii de oboseala. M-am trezit la 6:10; alarma sunase la 5:45 dar nu-mi aduc aminte cand si cum am oprit-o. Am mers la scoala pt. cele 4 ore pe care le am vinerea, apoi am umblat.. am colindat magazinele de prin Romana. M-am indreptat spre casa si am stat pe scaun in metrou langa o doamna care avea 2 dinti intr-o cutie metalica. Se juca cu ei .. cu drag. Am coborat din metrou cu o statie inainte pentru a gasi o clinica ORL ca sa vad ce am la gat. Dar n-am gasit. Apoi am ajuns acasa, mi-am aruncat geanta si am plecat iar. Tot in cautare .. dar nimic. In cautarea imaginatiei, fericirii, zambetelor -imi plac oamenii care zambesc- aa.. si a centrului ORL. In orice caz, n-am gasit nimic. Am ajuns epuizata si infometata acasa; am avut o ora libera si .. am plecat iar. M-am intalnit cu Alex si am impartit pentru vreo 20 de minute o banca.. n-am avut mare lucru de vorbit.. in general stie totul dinainte sa-i zic eu. E de-ajuns sa-i spun un cuvant ca-si da seama in ce stare sunt, ce s-a intamplat etc. Apoi am plecat acasa ca un robotel. Aglomeratie mare.. nervi, stres. O femeie solida ma ia in piept ca pe un fulg si ma taraste dupa ea ca si cand nu si-ar da seama ca e un om lipit de ea, in timp ce omuletul incearca sa-si faca loc prin aglomeratie sa scape de bastard. O studenta de la Arhitectura mai are putin si-i baga ustensilele in ochi unui tip, apoi ajung in capatul scarilor la Unirii si privesc, coborand incetisor, gloata, peronul neincapator cu oameni ce vin si pleaca.. Asa teleghidata am ajuns si acasa. Acum stau si scriu in loc sa ma odihnesc si simt ca n-am chef de nimic.. De fapt, de cand cu starea asta chiar n-am chef de ni-mic. As sta toata ziua. Si as rontai cate ceva. Atat.. acum fac totusi un efort si ma duc la dus, apoi la somn. Cred ca se va gasi ceva/cineva care sa ma ajute sa-mi revin. Doar sunt o norocoasa, nu? :) A, nu, nu, nu, a nu se intelege ca am nevoie de "Ce ai maaaaaa?". Nu.

Despre romania mea

Am aparut in daciccool :)

http://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/2059-romania-prin-ochii-mei

Regele muzicii de club la Bucuresti

Click pe poze pentru a le mari

Dupa cum probabil stiti, ieri, 15 octombrie 2010 a fost zi mare in Bucuresti: concertul lui David Guetta de la Romexpo, unde vestitul dj francez a mixat piese precum The world is mine, Love is gone, Sexy bitch, Gettin' over you, Memories, Club can't handle me si altele. Dupa ce s-a lasat asteptat timp de 4 ore (pana la ora 1), dupa cum se obisnuieste la marile concerte, in acest timp incalzirea fiind facuta de Dj Almud si cei de la Muzzaik, David a fost aplaudat si aclamat la scena deschisa de catre cei 6500 de spectatori romani si straini (dupa cum informeaza organizatorii), acesta fiind primul lui concert in Bucuresti. Faptul ca toata lumea a avut o participare foarte.. activa la concert (dans + cantat non-stop) m-a impresionat mult, dand dovada de foaaarte multa comunicare intre artist si publicul care abia astepta ca dj-ul sa mai opreasca putin muzica pentru a canta in locul ei, multi stiind melodiile cuvant cu cuvant.

Atmosfera incendiara a fost data si de spectacolul de lumini, dar si de prezenta in scena, la piesa Around the world a unui robot plin de lumini din care au sarit artificii. Un lucru deosebit a fost si faptul ca David a mixat pentru prima oara live piesa Only girl care, in mod normal, este facuta impreuna cu Rihanna.

Chiar daca dupa aproximativ o ora oamenii incepusera sa plece, fiind destul de tarziu, iar statul in picioare si caldura doborandu-i, asteptarea de 4 ore, sincer a meritat. La iesire lumea a fost intampinata cu doze de Coca Cola Zero, dupa ce la intrare am primit biscuiti Tuc :). Am fost, insa, dezamagita de faptul ca inauntru nu am vazut niciun cos de gunoi, podeaua transformandu-se intr-un covor de ambalaje.

Si un filmuleeeet

Pentru prima data ma simt norocoasa

N-am crezut ca mi se va intampla vreodata lucrul asta... in urma cu un an mi s-a stricat calculatorul.. nu mai pornea parca.. si l-am dus inapoi in magazinul de unde l-am cumparat, primind altul nou la schimb. Aveam acolo fff multe poze si fisiere pe care pana in ziua de azi mi le-am dorit enorm de mult inapoi. N-aveam de unde sa le mai iau... unele dintre cele mai frumoase amintiri de-ale mele deja fusesera date uitarii.. Pana in seara asta cand imi suna telefonul:

- Alo
- Alo, buna, Simona?
- Da..
- Numele meu este ... si am numarul tau de la ... (un prieten de-al meu). Te-am sunat sa-ti spun ca am primit niste poze cu tine si m-am gandit ca poate mai ai nevoie de ele.
- Aoleu, ce poze? Ce e cu ele, e ceva deplasat??
- A, nu, stai linistita, de exemplu ai niste fisiere: "excursie", "party"...
- De unde ai alea???
- Pai m-a contactat un tip care lucreaza la o statie de tasare si mi-a dat pozele astea: "Uite, am gasit poze cu o fata, poate mai are nevoie de ele, poate nu le-a salvat.. ca din moment ce si-a aruncat calculatorul, ar fi trebuit sa le stearga..." si mi-a trimis pe mail toate astea cu tine.
- Pai si de ce tocmai tie?
- Pai eu lucrez la ... unde facem lucruri bune si frumoase :). Am descoperit printre pozele de la balul vostru o poza cu prietenul asta al tau pe care il cunosteam si l-am sunat sa-l intreb de tine. El mi-a dat numarul. Si am aflat cum te cheama niste conversatii de-ale tale salvate de pe mess.
- Aaa mi-ai citit si alea?????
- Mda, ma rog, scuze. Si de'asta te-am sunat.. daca poti sa-mi dai adresa ta de mail sa ti le trimit.

Si am recuperat tot.. sute de poze (902 MB de arhiva) siii da, si conversatiile alea. Pe care mi-e rusine de mine sa le mai citesc. In general, atunci cand am conversatii speciale cu persoane speciale, le salvez intr-un document. Dar apoi imi e rusine sa le mai citesc.
Cert este ca inca sunt socata. Am primit acele lucruri importante de la niste oameni necunoscuti.. care s-au gandit la mine si au facut eforturi sa mi le returneze. Lucru la care nici nu m-am gandit ca se poate intampla vreodata.