Cum sarbatorim noi Pastele

Vinerea mare. Ziua in care crestin-ortodocsii se aduna cu mic cu mare sa "se dea pe sub masa" si sa asiste, odata cu lasarea serii, la Denia Prohodului; pentru unii - singura slujba din an la care participa. Slujba la care biserica se inconjoara de 3 ori, iar in tot acest timp, calcandu-se in picioare si avand grija ca nu cumva cel din spate sa le dea foc, dar nici ei sa nu dea foc celui din fata, credinciosii nu mai inteleg nimic. Dar nu asta e important; punctul culminant devine abia pe la sfarsit, cand trebuie impartite florile. Si sa va spun cum e (cel putin aici, la o bisericuta de cartier):
1. Se ia una bucata cusca din fier + una bucata om de-al bisericii + vreo 3 trepte asezate cu grija intre pamant si cusca + florile;
2. Se adauga gramada de enoriasi, in afara custii;
3. Se pipereaza cu putina tensiune, imbranceli zdravene, arome diverse + cel mai important, cuvinte: "Baaa ce dracu te impingi asa, nu mai ai rabdare, nu-ti ajung florile?" ... "Domnu', domnu', dati-mi si mie, domnu'!" ... "Lu' aia de ce i-ai dat atatea, da mai putine sa ne ajunga la toti!" ... "La o parte, n-am loc sa ies, la o parte!" ... "Domnisoara, vezi ca eu m-am pus aici inaintea ta!" ... Mai pe scurt, balamuc!
Dupa care toti merg linistiti acasa (linistiti si nu prea.. ca deh, daca le cere cineva o floare din buchetul pentru care au depus atata truda?!) si isi pun florile la icoana, ca niste oameni cu frica de Dumnezeu si ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Eu una, am renuntat sa mai merg la slujbele astea tocmai pentru balamucul care se creeaza, pentru faptul ca nu poti sa stai linistit; te duci intr-un loc unde se zice ca iti gasesti linistea si gasesti.. nimic. Oameni care se cearta, care azi barfesc si blesteama, iar maine mananca de post si merg sa se impartaseasca.

Una peste alta, Pastele si-asa a devenit o sarbatoare comerciala: iepurasi in sus si-n jos, friptura de miel, ciorba de miel, drob de miel, miel, miel, miel, oua rosii, verzi, albastre, galbene (se pare ca sangele Lui Iisus se coloreaza in toate felurile), cozonaci, pasca, dar nimic despre adevarata semnificatie a acestei sarbatori.
Nu uitati ca Pastele nu inseamna doar sa primim cadouri de la iepuras si sa ne umplem matu'; Pastele este o zi foarte importanta, in primul si-n primul rand, din punct de vedere religios. O sarbatoare in care trebuie sa il cinstim pe Iisus pentru ceea ce a facut pentru noi, oamenii, prin bunatate si rugaciune, nu prin imbranceli si balamuc.

Acestea fiind spuse, va urez sa aveti parte de un Paste Fericit si de suflete (si minti) luminate!

Introducere

Boo. Am revenit si eu dupa (sa zicem) o scurta perioada de disparitie din peisajul "blogistic". Perioada in care mi-am gasit ceva mai bun de facut n-am avut chef de nimic si am lasat totul in paragina, inclusiv contul de pe Latifa (Scuze!). Daca va intrebati ce m-a determinat sa scriu acum, este faptul ca trebuie sa stau prizoniera in casa, din cauza unei raceli din aia ... care se lasa cu antibiotice. Am mai avut cateva tentative de a scrie, date de niste subiecte pe care m-as fi simtit obligata sa le comentez dar.. ori n-am avut putere, ori n-am avut inspiratie, ori n-am avut timp. Iar acum nu cred ca mai are rost sa le abordez.
In fine.. daca ar trebui sa povestesc ce s-a mai intamplat in ultimele luni, mi-as putea scoate o carte. Acelasi lucru as putea face si cu balbele profilor, notate la sfarsitul fiecarui caiet. Si ca tot am intrat in subiectul asta... m-am apucat si eu sa citesc Prima noapte de dragoste, ultima noapte de razboi (ca suna mult mai bine asa) ;)) si ma cam chinuie... pentru ca e lectura obligatorie, iar mie imi place sa fac lucrurile obligatorii pe invers. Tocmai pentru ca nu-mi place sa fiu obligata sa fac ceva. Urasc sa fac ceva din obligatie. Oricum nu o citesc pentru ca sunt obligata, ci pentru ca nu am nota la romana. :)
O sa ma opresc aici cu batutul campilor si o sa revin in zilele urmatoare cu cate ceva mai dragut. Deocamdata articolul asta a fost facut pentru a ma reintroduce si pentru a le cere scuze celor cativa care m-au mai intrebat cand am de gand sa mai scriu. Sper ca pe viitor sa nu mai lipsesc atata. :)