7 septembrie 2011

Am doar 18 ani revine cu cea de-a patra editie a evenimentului "Imi caut vocatie"!

Echipa Am Doar 18 Ani revine in forta cu cea de-a patra editie a evenimentului Îmi caut vocaţie la care va asteptam cu drag pe toti cei interesati.

Pentru detalii si pentru rezervarea locurilor, accesati cu incredere linkul atasat si nu ezitati sa ne adresati orice intrebare aveti!
http://amdoar18ani.ro/imi-caut-vocatie-editia-a-patra-sambata-17-septembrie/
 

29 august 2011

CONCURS!

Daca sunteti creativi si va place sa cititi, participati la concursul nostru! Nu trebuie sa faceti nimic greu pentru a va inscrie :).


http://amdoar18ani.ro/concurs-daca-esti-creativ-poti-castiga-carti-oferite-de-bookland/

16 iulie 2011

Celor care ma citesc


De azi inainte voi lasa blogul acesta pentru a scrie doar lucruri ce nu pot fi publicate in alta parte si confesiuni de-ale mele, iar cu restul ma voi "muta" pe http://amdoar18ani.ro/ unde am fost "adoptata" de o echipa ambitioasa ce incearca sa faca tot posibilul pentru a fi pe placul cititorului si unde ma veti gasi sub nickname-ul "Simona"... sau aici http://amdoar18ani.ro/author/simona/ . :)

20 iunie 2011

Faze penibile in clasa

Cu bune si cu rele, inca un an de liceu a trecut peste mine, un an ce a avut acelasi rol imporant, de a-mi aduce niste amintiri placute si bune invataminte. Dar in aceasta postare nu voi vorbi despre ce am invatat eu in acest an si despre lucrurile bune ce mi s-au intamplat pentru ca nu vreau sa plictisesc, ci voi povesti 2 dintre cele mai penibile intamplari cu profesori :).


In capul listei sta, bineinteles cea mai amuzanta: Vineri dimineata, ora 7:30. Sfarsitul orei de mate cu una dintre cele mai "simpatizate" profesoare din liceu. Eu, dupa cum obisnuiam, faceam matematica distractiva pe Sudoku din ziarul Ring. Unii colegi mai atenti, altii cu ale lor, la fel ca si mine. Avand in vedere faptul ca nu eram foarte multi in clasa la acea ora, linistea surda permitea remarcarea zgomotelor facute de profa ce statea pe scaun la catedra (inchiderea catalogului, fasait de punga...). Nu ridicam, insa, privirea.

Cand, deodata, o bubuitura puternica spulbera linistea. Ridic speriata capul si ma uit inspre tabla. Profa - nicaieri. Analizez mai atenta peisajul si observ capul blond si poseta Louis Vuitton intinse pe jos, un pantof mai incolo, iar catalogul si punga sub trupul asezat pe burta, in timp ce profa exaclama repetat: "aoleu, aoleu, aoleu!". Pe moment am fost confuza. Nu stiam daca sa rad sau sa sun la salvare. Am crezut ca moare; asta ma speria. Am privit cateva secunde cu ochii mari, nestiind ce sa fac, pana cand mi-am dat seama ca e vie. O clasa intreaga se uita la ea, fara ca nimeni s-o ajute, in timp ce ea nu se oprea din vaitat. Pana cand o voce zice "ajutati-o maaa". Doua fete si un baiat se ridica si se duc inspre ea. Baiatul se apleaca (toata lumea se astepta s-o ia de o mana si sa o ridice), dar peste 3 secunde il vedem pe coleg stand drept langa ea, ea - tot pe burta, el - cu poseta si cu punga in mana, umflandu-si subtil falcile pentru a nu izbucni in ras acolo. Asta pentru mine a pus capac intregii seriozitati. M-am ascuns sub banca si am explodat intr-un ras soptit, cu lacrimi. Desi imi era frica sa nu ma vada, nu ma mai puteam abtine de nicio culoare. Una dintre colege ii pune pantoful la picior, in timp ce ea se ridica, mai mult singura. Se incalta si, dandu-si parul pe spate ca in reclamele la sampon, ne asigura: "N-am nimic!". Apoi isi ia catalogul si pleaca schiopatand. Iese din clasa, dar nu apuca sa inchida usa ca o clasa intreaga izbucneste in ras in gura mare; toata pauza asta am facut, iar ora urmatoare ne-a prins cu dureri de burti si lacrimi pe obraji. In zilele urmatoare a venit la ore ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.


O alta faza oarecum penibila s-a intamplat la ultima ora de economie. Dupa ce un an intreg profesoara ne-a stresat cu regulile ei si cu desele explicatii inexistente in ceea ce priveste notele acordate, jigniri si tremuraturi de nervi, a venit si momentul sa-si ia 'la revedere'. Asadar, ultima ora: se pregateste sa plece, dar cand sa iasa din clasa zeci de aplauze incep sa rasune in clasa. Profesoara, zambitoare, mandra de ceea ce i se intampla, se opreste si ea in usa si incepe sa aplaude. Problema este ca nici pana acum nu a aflat de ce o aplaudam NOI. :)


Bineinteles ca au fost si altele facute de noi precum cazaturi cu scaunul, cate o injuratura zisa din greseala mai tare in timp ce profesorul tocmai intra in clasa etc. Dar astea sunt cam la ordinea .. anului.

4 iunie 2011

Cat de nesimtita poti sa fii?

Iarasi mi-am deschis apetitul :) .. Deci. Aseara ma intorceam acasa cu metroul. Dupa ce am asteptat 7 minute la Unirii, am urcat intr-un metrou vechi cu care aveam de mers ceva statii. Destul de aglomerat, oamenii s-au repezit sa se aseze, iar mie imi ramasese ca varianta un loc din cele 4 din capatul vagonului (locurile sunt 2 si 2 fata in fata). Ma duc frumos la scaunul respectiv unde observ ca doamna care statea pe celalalt isi pusese posetuta pe cel liber, ea stand cu mainile impreunate in poala. Stau in fata scaunului si ma uit la ea, cu precizia ca va avea bunul simt sa isi ia gentuta de pe scaun. Dar ea nu schita niciun gest. Statea nepasatoare si se uita pe langa mine. Enervata la maxim de nesimtirea vacii de vreo 30 de ani, ii zic frumos: "Imi dati si mie voie?" la care ea isi ia poseta in mare scarba, uitandu-se la mine cu acelasi sentiment, si si-o pune in poala. Ma asez fara sa-i multumesc [dupa parerea mea, merita si scuipata in ochi] si incep sa citesc linistita, cu geanta in poala. Dar posetuta vacii in care mai mult de portofel si telefon nu incapeau, era atat de grea, incat nu a rezistat sa o tina in poala nici macar un minut. O ia si o pune intre noi, revenind la pozitia ei initiala de stat cu mainile in poala. Creierul meu deja scotea fum in timp ce prin cap imi trecea replica pe care am zis-o si o sa ma opresc doar abia atunci cand o sa bat pe cineva.

Culmea sesizarii

Dupa ce am trimis un mail la OPC in ceea ce priveste teapa pe care am primit-o de la un magazin on-line si nu am primit niciun raspuns, am stat putin si m-am gandit, realizand ca nu este prima oara cand o institutie nu isi face treaba asa cum trebuie. Si mi-am adus aminte de culmea culmilor in ceea ce priveste o sesizare:

In seara de 21 noiembrie a anului trecut (de ziua mea) veneam seara din oras. In apropierea blocului meu, o haita de caini fara stapan m-a inconjurat, au inceput toti sa latre si sa sara la mine din toate partile in timp ce eu tremuram din toate incheieturile. De undeva din intuneric a aparut un domn care a inceput sa dea dupa ei si am scapat nevatamata. Si nu era prima oara cand mi se intampla asta, cu aceiasi caini. Asa ca am trimis o sesizare la politia de sector in care le-am povestit toate acestea, spunandu-le ca este un drum pe care esti obligat sa mergi pentru a ajunge la metrou si la oricare alte mijloace de transport si ca zeci, poate chiar sute de oameni si de copii trec pe acolo in fiecare zi, acesti caini reprezentand un mare pericol pentru societate. Pe data de 24 am primit si raspunsul: o hartie semnata si stampilata de directorul general al Directiei pentru Politie Comunitara in care mi se spune ca sesizarea mea a fost trimisa spre cei care se ocupa de aceste cazuri, Autoritatea pentru Supravegherea si Protectia Animalelor. Am asteptat fericita un raspuns, pe care l-am primit pe 30: ei vor trimite o echipa care sa preia cainii, sa vada daca sunt vaccinati bla bla.
Dupa alte cateva zile, primesc si concluzia sesizarii mele: ANIMALELE SUNT VACCINATE.
Bineinteles ca le-am zis ca NU MA INTERESEAZA ca sunt vaccinate, ci ma intereseaza ca ma pot musca! Raspunsul? Pauza. Cainii? Tot acolo.

29 mai 2011

Teapa marca Orange

De cateva zile incoace tot primesc niste mesaje ciudate cu aspect tepuitor de la ORANGE. Am intrat pe site-ul lor si am aflat ca respectiva promotie in care oamenii ar castiga zeci de mii de euro, masini si case se numeste "castiga pe masura dorintelor tale". Desi mie in toate mesajele mi se spune sa trimit nu stiu ce la 448 (gratuit) si primesc mesaje, puncte bla bla bla, pe site-ul lor scrie sa trimiti la 123 cu tarif de 0, 89 € si primesti aceleasi lucruri. Regulamentul concursului este vag, la fel ca si raspunsurile la intrebarile pe care unii oameni le-au adresat pe e-mail. Sms-urile lor sunt scrise cu prescurtari, dezordonate, iar in unele nu s-au mai obosit sa scrie "www" in fata site-ului. Iar eu nu pot sa mai stau linistita de mesajele lor, desi nu le-am bagat in seama si n-am trimis nimic. Fie ca sunt acasa, la scoala, la o petrecere, trebuie sa ma deranjez din ceea ce fac ca sa citesc:

Poti participa GRATUIT pt un BMW X6 si un VW POLO EXTRA de azi. Trimite GRATIS SMS la 448! Primesti 15 minute in retea. www.orange.ro
15 Mai 2011 15:31

Nu uita! POTI juca FARA A PLATI pt BMW X6, 100.000 EUR sau LOCUINTA! Trimite GRATIS SMS la 448! Primesti 15 minute in retea. www.orange.ro
16 Mai 2011 13:10

Esti fan fotbal? Trimite acum cpta6115 pt Dinamo si cpta61163 pt Steaua prin SMS gratuit la 342 si activeaza Tonuri de asteptare (0.31 EUR/luna; 0.6 EUR/ton).
25 Mai 2011 15:45 (asta se pare ca e din alta categorie)

Daca esti CLIENT Orange, AI PRIMIT ACEST SMS pe 28/05 intre orele 13.00 - 17.00 si nr. tau se termina cu 2: Fii pe faza! Vei primi un SMS important!orange.ro
28 Mai 2011 14:40

SMS-ul IMPORTANT a sosit! Orange te premiaza cu 50 sanse GRATUITE pt:AUDI + 10.000 EUR de duminica asta! Trimite GRATIS ACCEPT la 448 si revendica-le! orange.ro
28 Mai 2011 14:40

APEL IMPORTANT pt 07********: Azi, 29/05 numarul tau a fost selectat: cu 1 SMS GRATUIT iei 50 pct pt AUDI de azi! Trimite ACCEPT la 448 si revendica-le!
29 Mai 2011 11:09

Wow, va dati seama, a dat norocul peste mine. Pfuu si cati oameni s-or baga! Asta e clar teapa by Orange.

P.s.: asta e ca si cartelele acelea pe care le primim moca de la ei la scoala: internet si apeluri nelimitate in retea. Intra la ei pe site s-o activezi, dar cand-colo nu se activeaza.

26 mai 2011

Dulce-amarui

Sunt multe lucruri pe lumea asta foarte amare... Atat de amare, incat abia le putem atinge cu varful limbii. Iar cand trebuie sa le inghitim, le simtim in gura ca pe o fiola de algocalmin luata fara apa.
Sunt altele amarui ca visinele. Strambam din nas si ni se face gura punga, dar totusi le consideram cat de cat acceptabile. Le gustam o data, apoi inca o data din pofta sau tentatie, inca o data si tot asa, pana incepem sa ne obisnuim. Desi ni se increteste toata fata, parca totusi incepe sa ne placa sa ne chinuim asa si uneori, din aceeasi obisnuinta, incepem sa le simtim alt gust.. mai placut dar totusi.. neplacut. Sau nu atat de placut pe cat ne-am dori. Uneori nu avem pofta deloc de ele.
Altele sunt dulcegi. Un fel de miere apoasa. Ne plac, dar nu ne provoaca dependenta, iar cand le vedem de la distanta, nu ne fac sa inghitim in sec. Ne zicem doar ca ne-ar placea sa le avem, dar daca nu sunt, nu e mare paguba. Le vom avea.
La extrema cealalta stau lucrurile cu adevarat dulci. Ca mierea. Sau mai mult.. ca mierea indulcita cu zahar. Dar le intalnim atata de rar, incat uneori uitam ce gust au. Iar daca le vedem la altcineva, declansam un adevarat tsunami. Unii se afla departe de ele.. altii sunt atat de aproape.. Imaginati-va un pom cu un singur mar, mare, rosu, uns cu miere. Vi se face o pofta incredibila, dar nu ajungeti la el. Sariti, va ridicati pe varfuri, dar tot nu ajungeti. Va intindeti tot corpul, stati aproape in varful degetelor si muschii va dor, iar fructul e la 3 cm. de mana voastra. Nicio creanga ce poate fi agatata, niciun om care sa va ajute, nicio scara. Intr-un final gasiti o prajina si il trantiti. Muscati cu pofta din el. E cel mai duce mar ever, dar sesizati ceva: e plin cu viermi. Credeati ca a dat norocul peste voi, dar 2 secunde de bucurie v-au fost de ajuns. Ce, vroiati mai mult?
Altii par sa aiba zeci de pomi plini cu mere ca acela in curte, iar voi aveti unul care face 2-3 fructe pe an. Va uitati peste gard si va intrebati 'de ce el are si eu n-am?'

Cam asa este cu tot ceea ce ne inconjoara. Oameni, intamplari, sentimente... In fiecare zi gustam cate ceva. Unele ne displac profund, iar altele ne creeaza dependenta.

21 mai 2011

SALVATI CAII DIN PADUREA LETEA

Probabil cu totii ati vazut ce se intampla in ultimul timp cu caii salbatici (singurii care au mai ramas in Europa) din Padurea Letea. Zeci de animale sunt schingiuite si au rani deschise pe toata suprafata corpului. Sunt incarcati, apoi, in niste camioane unde stau inghesuiti, timp de 24 de ore fara apa si mancare, iar apoi sunt dusi la abator! Unii mor pe drum, iar cei care rezista, suporta niste chinuri ingrozitoare. Locuitorii din C. A. Rosetti sunt rasplatiti cu cate 100 de lei pentru fiecare cal predat, iar pentru 100 de lei din care acesti oameni isi pot cumpara bautura, sunt in stare de orice, indiferent ca este vorba despre o fiinta nevinovata care poate iubi mai mult ca ei! Pe retelele de socializare s-au creat zeci de grupuri ce incearca sa ajute aceste animale chinuite.
O stire de ultima ora, publicata de cei de la Realitatea TV spune ca animalele vor fi tinute intr-o ferma si nu vor mai fi sacrificate. Dar noi ce sa mai credem?
Avem aici http://www.facebook.com/event.php?eid=226210597394859
 toate datele de contact ale celor ce pot avea legaturi directe cu ceea ce se intampla. Haideti sa ne strangem cu totii si sa bombardam cu mesaje toate asociatiile ce pot opri acest masacru, mai ales pe nenorocitii autoritatilor locale care au dat acest ordin!

2 mai 2011

Farmacia Catena - mahala pe marginea bulevardului

In urma cu vreo 3 saptamani am primit de la medicul de familie o reteta destul de consistenta pentru ca sanatatea nu prea mai era de partea mea. Dupa ce am stat eu si m-am gandit bine la ce farmacie sa merg sa cumpar tot ce-mi trebuia, am ales Catena, crezand ca acolo dau, intr-un final, de niste oameni scoliti si care nu-mi dau alte medicamente in loc de cele prescrise. Merg la una dintre farmaciste (erau 2, iar cealalta isi umplea clientul de vitamine date asa, dupa capul ei) si ii arat prescriptia. Se chiombeste la ea timp de 2 minute, timp in care o intreaba si pe cealalta ce scrie acolo, iar apoi imi ia schema de tratament. Urmeaza inca 2 minute de chiombeala, dupa care incepe sa-mi reproseze (mie, sau medicului), impreuna cu inca o farmacista aparuta 'din culise': Bromhexinul nu se ia la 12 ore, se ia la 24. Vitamina E inainte de masa? :O Astea se iau intotdeauna dupa masa. Ii tai elanul spunandu-i ca, din moment ce medicul care ma vindeca de cand eram cat un dop mi-a prescris medicamentele asa, inseamna ca stie el ce stie. Nu apuc sa termin, ca experta lui peste aparuta ulterior isi arata inteligenta: Medicii mai si gresesc, sa stiti. Ma uit ironic la ea si le spun sa mi le dea cum scrie acolo. Se apuca sa le caute in calculator, dar, in timpul asta, probabil isi aduce aminte ca mai are ceva de reprosat: Peritol - o lingurita? Pai asta se da la copiii mici, dvs. trebuie sa luati o lingura. Plina de nervi (trecusera 20 de minute!!!) ii zic: Doamna, va rog sa mi le dati cum scrie acolo, am mai multa incredere in medicul de familie decat in ce-mi spuneti dumneavoastra. Ea zice bine... si se apuca sa le puna in punga, scriindu-mi pe ele cum se iau (de parca eu as fi fost proasta si n-as fi stiut sa citesc o schema), cand, dintr-o data, inteligenta orbitoare a expertei se trezeste din atrofie: Auzi, ia nu-i mai scrie nimic pe ele si da-i-le ca la piata, ca vad ca asa ii place.
In momentul ala am vazut negru in fata ochilor, am simtit cum sangele imi explodeaza in vene, mi-am iesit din tot calmul fortat, m-am aplecat peste ghiseul lor, le-am luat reteta si schema din fata si le-am zis, cu nervii sariti pe pereti: ia nu-mi mai dati nimic ca vad ca sunteti......... si am aruncat din mana dreapta cu palma incordata inspre ele ca sa nu-mi scape cuvantul ce le-ar fi injosit gradul de inteligenta orbitoare. Le-am vazut privirile de canisi indignati, m-am intors cu spatele si am iesit nervoasa pe usa.

L-am sunat pe tata si i-am povestit ce mi s-a intamplat, iar el m-a indrumat spre Remedio, unde am dat de o tipa foarte draguta. Ca sa ma conving cum sta treaba cu adevarat, i-am zis tipei ce mi-au spus alea, iar ea mi-a dat lamuriri ca medicul meu are dreptate si ca, in unele cazuri, medicamentele trebuie luate cum mi-a fost prescris mie (in functie de gravitatea afectiunii, unii medici le prescriu asa). Cand am ajuns la sfarsitul povestii, tipa nu a mai avut de zis decat Doaaaaamneee...

22 aprilie 2011

Cum sarbatorim noi Pastele

Vinerea mare. Ziua in care crestin-ortodocsii se aduna cu mic cu mare sa "se dea pe sub masa" si sa asiste, odata cu lasarea serii, la Denia Prohodului; pentru unii - singura slujba din an la care participa. Slujba la care biserica se inconjoara de 3 ori, iar in tot acest timp, calcandu-se in picioare si avand grija ca nu cumva cel din spate sa le dea foc, dar nici ei sa nu dea foc celui din fata, credinciosii nu mai inteleg nimic. Dar nu asta e important; punctul culminant devine abia pe la sfarsit, cand trebuie impartite florile. Si sa va spun cum e (cel putin aici, la o bisericuta de cartier):
1. Se ia una bucata cusca din fier + una bucata om de-al bisericii + vreo 3 trepte asezate cu grija intre pamant si cusca + florile;
2. Se adauga gramada de enoriasi, in afara custii;
3. Se pipereaza cu putina tensiune, imbranceli zdravene, arome diverse + cel mai important, cuvinte: "Baaa ce dracu te impingi asa, nu mai ai rabdare, nu-ti ajung florile?" ... "Domnu', domnu', dati-mi si mie, domnu'!" ... "Lu' aia de ce i-ai dat atatea, da mai putine sa ne ajunga la toti!" ... "La o parte, n-am loc sa ies, la o parte!" ... "Domnisoara, vezi ca eu m-am pus aici inaintea ta!" ... Mai pe scurt, balamuc!
Dupa care toti merg linistiti acasa (linistiti si nu prea.. ca deh, daca le cere cineva o floare din buchetul pentru care au depus atata truda?!) si isi pun florile la icoana, ca niste oameni cu frica de Dumnezeu si ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Eu una, am renuntat sa mai merg la slujbele astea tocmai pentru balamucul care se creeaza, pentru faptul ca nu poti sa stai linistit; te duci intr-un loc unde se zice ca iti gasesti linistea si gasesti.. nimic. Oameni care se cearta, care azi barfesc si blesteama, iar maine mananca de post si merg sa se impartaseasca.

Una peste alta, Pastele si-asa a devenit o sarbatoare comerciala: iepurasi in sus si-n jos, friptura de miel, ciorba de miel, drob de miel, miel, miel, miel, oua rosii, verzi, albastre, galbene (se pare ca sangele Lui Iisus se coloreaza in toate felurile), cozonaci, pasca, dar nimic despre adevarata semnificatie a acestei sarbatori.
Nu uitati ca Pastele nu inseamna doar sa primim cadouri de la iepuras si sa ne umplem matu'; Pastele este o zi foarte importanta, in primul si-n primul rand, din punct de vedere religios. O sarbatoare in care trebuie sa il cinstim pe Iisus pentru ceea ce a facut pentru noi, oamenii, prin bunatate si rugaciune, nu prin imbranceli si balamuc.

Acestea fiind spuse, va urez sa aveti parte de un Paste Fericit si de suflete (si minti) luminate!

16 aprilie 2011

Introducere

Boo. Am revenit si eu dupa (sa zicem) o scurta perioada de disparitie din peisajul "blogistic". Perioada in care mi-am gasit ceva mai bun de facut n-am avut chef de nimic si am lasat totul in paragina, inclusiv contul de pe Latifa (Scuze!). Daca va intrebati ce m-a determinat sa scriu acum, este faptul ca trebuie sa stau prizoniera in casa, din cauza unei raceli din aia ... care se lasa cu antibiotice. Am mai avut cateva tentative de a scrie, date de niste subiecte pe care m-as fi simtit obligata sa le comentez dar.. ori n-am avut putere, ori n-am avut inspiratie, ori n-am avut timp. Iar acum nu cred ca mai are rost sa le abordez.
In fine.. daca ar trebui sa povestesc ce s-a mai intamplat in ultimele luni, mi-as putea scoate o carte. Acelasi lucru as putea face si cu balbele profilor, notate la sfarsitul fiecarui caiet. Si ca tot am intrat in subiectul asta... m-am apucat si eu sa citesc Prima noapte de dragoste, ultima noapte de razboi (ca suna mult mai bine asa) ;)) si ma cam chinuie... pentru ca e lectura obligatorie, iar mie imi place sa fac lucrurile obligatorii pe invers. Tocmai pentru ca nu-mi place sa fiu obligata sa fac ceva. Urasc sa fac ceva din obligatie. Oricum nu o citesc pentru ca sunt obligata, ci pentru ca nu am nota la romana. :)
O sa ma opresc aici cu batutul campilor si o sa revin in zilele urmatoare cu cate ceva mai dragut. Deocamdata articolul asta a fost facut pentru a ma reintroduce si pentru a le cere scuze celor cativa care m-au mai intrebat cand am de gand sa mai scriu. Sper ca pe viitor sa nu mai lipsesc atata. :)

8 februarie 2011

Panica la etnobotanice. Iubim raul sau viata?

Spice Shop-uri peste tot, la fiecare pas magazine desfiintate si inlocuite cu cele de vise; daca iei 137-le si faci o tura de oras cu el, probabil nu o sa ai degete sa le numeri pe toate. In seara de revelion am inteles ca pe Bd. Timisoara era o coada interminabila la geamul unui astfel de magazin, o coada alcatuita din tineri ce aleg sa-si scurteze drumul spre moarte consumand tot felul de substante. Si ma intreb... oare e atata de greu sa fii tanar si fericit? Chiar trebuie sa te distrugi? Si nu doar sa te distrugi pe tine ci si pe ceilalalti... Adica daca tu tii neaparat sa te distrugi si sa mori, e alegerea ta (ar trebui, totusi, sa fii constient, in primul rand, ca viata e cel mai mare dar pe care l-ai primit.. iar alta n-ai. Iar in al doilea rand, fericit te poti simti din multe alte motive; e absurd sa preferi sa fii fericit datorita unor droguri si sa iti distrugi viata, decat sa iei pe cineva in brate si sa te bucuri de faptul ca exista oameni care tin la tine). Dar daca tu vrei sa te distrugi, nu le da altora in cap, nu fura, nu face paguba celor din jurul tau si, cel mai important, nu-i invata si pe altii!

Mai devreme am ajuns acasa, am pornit calculatorul si am intrat pe facebook. Pentru ca si eu sunt o victima a site-ului de socializare, la fel ca peste jumatate din populatia Romaniei. Citind actualizarile prietenilor, mi-a sarit in ochi campania celor de la Radio Zu impotriva etnobotanicelor si m-am gandit ca nu i-ar striga deloc o mica promovare in plus. Deci, dragi prieteni consumatori si ne-, oameni de toate varstele, haideti sa aratam tuturor ca viata are prioritate si sa ne adunam LUNI, 14 FEBRUARIE 2011 IN PIATA VICTORIEI LA ORA 13:00, cu multa dorinta de a ajuta, pentru a le demonstra tuturor consumatorilor ca noi ne putem trai viata fara a ne chinui corpul si mintea cu substante ce ne distrug pe viata.
Puteti citi mai multe pe http://www.radiozu.ro/morningzu/14-februarie-panica-la-etnobotanica-iubim-viata-384 .