4 iunie 2011

Cat de nesimtita poti sa fii?

Iarasi mi-am deschis apetitul :) .. Deci. Aseara ma intorceam acasa cu metroul. Dupa ce am asteptat 7 minute la Unirii, am urcat intr-un metrou vechi cu care aveam de mers ceva statii. Destul de aglomerat, oamenii s-au repezit sa se aseze, iar mie imi ramasese ca varianta un loc din cele 4 din capatul vagonului (locurile sunt 2 si 2 fata in fata). Ma duc frumos la scaunul respectiv unde observ ca doamna care statea pe celalalt isi pusese posetuta pe cel liber, ea stand cu mainile impreunate in poala. Stau in fata scaunului si ma uit la ea, cu precizia ca va avea bunul simt sa isi ia gentuta de pe scaun. Dar ea nu schita niciun gest. Statea nepasatoare si se uita pe langa mine. Enervata la maxim de nesimtirea vacii de vreo 30 de ani, ii zic frumos: "Imi dati si mie voie?" la care ea isi ia poseta in mare scarba, uitandu-se la mine cu acelasi sentiment, si si-o pune in poala. Ma asez fara sa-i multumesc [dupa parerea mea, merita si scuipata in ochi] si incep sa citesc linistita, cu geanta in poala. Dar posetuta vacii in care mai mult de portofel si telefon nu incapeau, era atat de grea, incat nu a rezistat sa o tina in poala nici macar un minut. O ia si o pune intre noi, revenind la pozitia ei initiala de stat cu mainile in poala. Creierul meu deja scotea fum in timp ce prin cap imi trecea replica pe care am zis-o si o sa ma opresc doar abia atunci cand o sa bat pe cineva.

2 comentarii:

  1. Vai, Simona, dar asta nu este nimic în comparaţie cu ce am păţit eu!
    Într-o zi mă îndreptam spre şcoală, eram grăbită şi foarte obosită, mai ales că nu dormisem decât câteva ore.Pur şi simplu cădeam din picioare de moartă ce eram.
    Când ajung aproape de staţie văd tramvaiul care avea deja uşile deschise şi, cu ultimele puteri, alerg să-l prind, pentru că următorul venea peste câteva zeci de minute bune.
    În sfârşit, îl prind, urc şi mă duc în spate, acolo unde stau întotdeauna şi mă sprijin de o laterală a vagonului, să-mi trag sufletul.
    La următoarea staţie coborau mai multe persoane şi se eliberaseră vreo 5 scaune. Pentru că nu-s aşa disperată, nu m-am grăbit. Rău am făcut.
    La staţia aia au urcat o bătrânică şi un moşuleţ. Baba alerga cu paşi mici spre un scaun şi m-am îndreptat şi eu spre cel din faţa ei. Când să mă aşez, am simţit mâna babei cum îmi împingea fundul să nu mă pot aşeza! "Lasă-l pe bărbatu' meu să stea, domnişoară, că e om bătrân şi bolnav!!!!!".
    WHAT THE FUCK?! Nu aveam nici timp şi nici chef de o ceartă, aşa că i-am cedat locul bătrânului care insista să rămân pe scaun.
    Plus că, atunci când am păţit-o cu piciorul, o babă de la Râmnicu' Sărat insista să-i cedez scaunul, că are bagaje multe şi o "doare picioarele". Evident, nu ştiu care dintre situaţii era cea mai gravă: a mea, că urma să-mi bag picioru' în ghips, sau a ei, care urma să se ducă acasă, să-şi facă ceafă de porc în untură şi să râgâie puturos a bere?
    Da... ştiu, sunt o nesimţită. Trebuia să mă ridic. :P

    RăspundețiȘtergere
  2. ba nu tu aveai dreptul :D

    RăspundețiȘtergere

Comentariile nesimtite nu vor fi aprobate!