Farmacia Catena - mahala pe marginea bulevardului

In urma cu vreo 3 saptamani am primit de la medicul de familie o reteta destul de consistenta pentru ca sanatatea nu prea mai era de partea mea. Dupa ce am stat eu si m-am gandit bine la ce farmacie sa merg sa cumpar tot ce-mi trebuia, am ales Catena, crezand ca acolo dau, intr-un final, de niste oameni scoliti si care nu-mi dau alte medicamente in loc de cele prescrise. Merg la una dintre farmaciste (erau 2, iar cealalta isi umplea clientul de vitamine date asa, dupa capul ei) si ii arat prescriptia. Se chiombeste la ea timp de 2 minute, timp in care o intreaba si pe cealalta ce scrie acolo, iar apoi imi ia schema de tratament. Urmeaza inca 2 minute de chiombeala, dupa care incepe sa-mi reproseze (mie, sau medicului), impreuna cu inca o farmacista aparuta 'din culise': Bromhexinul nu se ia la 12 ore, se ia la 24. Vitamina E inainte de masa? :O Astea se iau intotdeauna dupa masa. Ii tai elanul spunandu-i ca, din moment ce medicul care ma vindeca de cand eram cat un dop mi-a prescris medicamentele asa, inseamna ca stie el ce stie. Nu apuc sa termin, ca experta lui peste aparuta ulterior isi arata inteligenta: Medicii mai si gresesc, sa stiti. Ma uit ironic la ea si le spun sa mi le dea cum scrie acolo. Se apuca sa le caute in calculator, dar, in timpul asta, probabil isi aduce aminte ca mai are ceva de reprosat: Peritol - o lingurita? Pai asta se da la copiii mici, dvs. trebuie sa luati o lingura. Plina de nervi (trecusera 20 de minute!!!) ii zic: Doamna, va rog sa mi le dati cum scrie acolo, am mai multa incredere in medicul de familie decat in ce-mi spuneti dumneavoastra. Ea zice bine... si se apuca sa le puna in punga, scriindu-mi pe ele cum se iau (de parca eu as fi fost proasta si n-as fi stiut sa citesc o schema), cand, dintr-o data, inteligenta orbitoare a expertei se trezeste din atrofie: Auzi, ia nu-i mai scrie nimic pe ele si da-i-le ca la piata, ca vad ca asa ii place.
In momentul ala am vazut negru in fata ochilor, am simtit cum sangele imi explodeaza in vene, mi-am iesit din tot calmul fortat, m-am aplecat peste ghiseul lor, le-am luat reteta si schema din fata si le-am zis, cu nervii sariti pe pereti: ia nu-mi mai dati nimic ca vad ca sunteti......... si am aruncat din mana dreapta cu palma incordata inspre ele ca sa nu-mi scape cuvantul ce le-ar fi injosit gradul de inteligenta orbitoare. Le-am vazut privirile de canisi indignati, m-am intors cu spatele si am iesit nervoasa pe usa.

L-am sunat pe tata si i-am povestit ce mi s-a intamplat, iar el m-a indrumat spre Remedio, unde am dat de o tipa foarte draguta. Ca sa ma conving cum sta treaba cu adevarat, i-am zis tipei ce mi-au spus alea, iar ea mi-a dat lamuriri ca medicul meu are dreptate si ca, in unele cazuri, medicamentele trebuie luate cum mi-a fost prescris mie (in functie de gravitatea afectiunii, unii medici le prescriu asa). Cand am ajuns la sfarsitul povestii, tipa nu a mai avut de zis decat Doaaaaamneee...

Cum sarbatorim noi Pastele

Vinerea mare. Ziua in care crestin-ortodocsii se aduna cu mic cu mare sa "se dea pe sub masa" si sa asiste, odata cu lasarea serii, la Denia Prohodului; pentru unii - singura slujba din an la care participa. Slujba la care biserica se inconjoara de 3 ori, iar in tot acest timp, calcandu-se in picioare si avand grija ca nu cumva cel din spate sa le dea foc, dar nici ei sa nu dea foc celui din fata, credinciosii nu mai inteleg nimic. Dar nu asta e important; punctul culminant devine abia pe la sfarsit, cand trebuie impartite florile. Si sa va spun cum e (cel putin aici, la o bisericuta de cartier):
1. Se ia una bucata cusca din fier + una bucata om de-al bisericii + vreo 3 trepte asezate cu grija intre pamant si cusca + florile;
2. Se adauga gramada de enoriasi, in afara custii;
3. Se pipereaza cu putina tensiune, imbranceli zdravene, arome diverse + cel mai important, cuvinte: "Baaa ce dracu te impingi asa, nu mai ai rabdare, nu-ti ajung florile?" ... "Domnu', domnu', dati-mi si mie, domnu'!" ... "Lu' aia de ce i-ai dat atatea, da mai putine sa ne ajunga la toti!" ... "La o parte, n-am loc sa ies, la o parte!" ... "Domnisoara, vezi ca eu m-am pus aici inaintea ta!" ... Mai pe scurt, balamuc!
Dupa care toti merg linistiti acasa (linistiti si nu prea.. ca deh, daca le cere cineva o floare din buchetul pentru care au depus atata truda?!) si isi pun florile la icoana, ca niste oameni cu frica de Dumnezeu si ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Eu una, am renuntat sa mai merg la slujbele astea tocmai pentru balamucul care se creeaza, pentru faptul ca nu poti sa stai linistit; te duci intr-un loc unde se zice ca iti gasesti linistea si gasesti.. nimic. Oameni care se cearta, care azi barfesc si blesteama, iar maine mananca de post si merg sa se impartaseasca.

Una peste alta, Pastele si-asa a devenit o sarbatoare comerciala: iepurasi in sus si-n jos, friptura de miel, ciorba de miel, drob de miel, miel, miel, miel, oua rosii, verzi, albastre, galbene (se pare ca sangele Lui Iisus se coloreaza in toate felurile), cozonaci, pasca, dar nimic despre adevarata semnificatie a acestei sarbatori.
Nu uitati ca Pastele nu inseamna doar sa primim cadouri de la iepuras si sa ne umplem matu'; Pastele este o zi foarte importanta, in primul si-n primul rand, din punct de vedere religios. O sarbatoare in care trebuie sa il cinstim pe Iisus pentru ceea ce a facut pentru noi, oamenii, prin bunatate si rugaciune, nu prin imbranceli si balamuc.

Acestea fiind spuse, va urez sa aveti parte de un Paste Fericit si de suflete (si minti) luminate!

Introducere

Boo. Am revenit si eu dupa (sa zicem) o scurta perioada de disparitie din peisajul "blogistic". Perioada in care mi-am gasit ceva mai bun de facut n-am avut chef de nimic si am lasat totul in paragina, inclusiv contul de pe Latifa (Scuze!). Daca va intrebati ce m-a determinat sa scriu acum, este faptul ca trebuie sa stau prizoniera in casa, din cauza unei raceli din aia ... care se lasa cu antibiotice. Am mai avut cateva tentative de a scrie, date de niste subiecte pe care m-as fi simtit obligata sa le comentez dar.. ori n-am avut putere, ori n-am avut inspiratie, ori n-am avut timp. Iar acum nu cred ca mai are rost sa le abordez.
In fine.. daca ar trebui sa povestesc ce s-a mai intamplat in ultimele luni, mi-as putea scoate o carte. Acelasi lucru as putea face si cu balbele profilor, notate la sfarsitul fiecarui caiet. Si ca tot am intrat in subiectul asta... m-am apucat si eu sa citesc Prima noapte de dragoste, ultima noapte de razboi (ca suna mult mai bine asa) ;)) si ma cam chinuie... pentru ca e lectura obligatorie, iar mie imi place sa fac lucrurile obligatorii pe invers. Tocmai pentru ca nu-mi place sa fiu obligata sa fac ceva. Urasc sa fac ceva din obligatie. Oricum nu o citesc pentru ca sunt obligata, ci pentru ca nu am nota la romana. :)
O sa ma opresc aici cu batutul campilor si o sa revin in zilele urmatoare cu cate ceva mai dragut. Deocamdata articolul asta a fost facut pentru a ma reintroduce si pentru a le cere scuze celor cativa care m-au mai intrebat cand am de gand sa mai scriu. Sper ca pe viitor sa nu mai lipsesc atata. :)

Panica la etnobotanice. Iubim raul sau viata?

Spice Shop-uri peste tot, la fiecare pas magazine desfiintate si inlocuite cu cele de vise; daca iei 137-le si faci o tura de oras cu el, probabil nu o sa ai degete sa le numeri pe toate. In seara de revelion am inteles ca pe Bd. Timisoara era o coada interminabila la geamul unui astfel de magazin, o coada alcatuita din tineri ce aleg sa-si scurteze drumul spre moarte consumand tot felul de substante. Si ma intreb... oare e atata de greu sa fii tanar si fericit? Chiar trebuie sa te distrugi? Si nu doar sa te distrugi pe tine ci si pe ceilalalti... Adica daca tu tii neaparat sa te distrugi si sa mori, e alegerea ta (ar trebui, totusi, sa fii constient, in primul rand, ca viata e cel mai mare dar pe care l-ai primit.. iar alta n-ai. Iar in al doilea rand, fericit te poti simti din multe alte motive; e absurd sa preferi sa fii fericit datorita unor droguri si sa iti distrugi viata, decat sa iei pe cineva in brate si sa te bucuri de faptul ca exista oameni care tin la tine). Dar daca tu vrei sa te distrugi, nu le da altora in cap, nu fura, nu face paguba celor din jurul tau si, cel mai important, nu-i invata si pe altii!

Mai devreme am ajuns acasa, am pornit calculatorul si am intrat pe facebook. Pentru ca si eu sunt o victima a site-ului de socializare, la fel ca peste jumatate din populatia Romaniei. Citind actualizarile prietenilor, mi-a sarit in ochi campania celor de la Radio Zu impotriva etnobotanicelor si m-am gandit ca nu i-ar striga deloc o mica promovare in plus. Deci, dragi prieteni consumatori si ne-, oameni de toate varstele, haideti sa aratam tuturor ca viata are prioritate si sa ne adunam LUNI, 14 FEBRUARIE 2011 IN PIATA VICTORIEI LA ORA 13:00, cu multa dorinta de a ajuta, pentru a le demonstra tuturor consumatorilor ca noi ne putem trai viata fara a ne chinui corpul si mintea cu substante ce ne distrug pe viata.
Puteti citi mai multe pe http://www.radiozu.ro/morningzu/14-februarie-panica-la-etnobotanica-iubim-viata-384 .

Cativa pasi pentru o cazatura perfecta

A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, si-nca n-a stat.

De ceva timp tot speram ca va ninge bine si peste Bucuresti si se pare ca mi s-a indeplinit dorinta... de ieri ninge incontinuu. Asa ca, profitand de vremea de afara, azi m-am hotarat sa testez aderenta bocanceilor cu blanita si sa te invat pe tine, dragul meu cititor, ceva de sezon...: cum sa cazi pe gheata perfect de.. penibil. :))

Incepem cu pasul 1: Iti aduni cele 5 prietene si le propui sa mergeti la o cafea prin centrul vechi pentru a discuta despre revelion. Ele accepta.

Pasul 2: In drum spre pub faceti poze.. bucurie mare, inainte sa stii ce te asteapta.

Pasul 3: Ajungeti pe Smardan. 4 dintre fete au ajuns deja la local, insa tu cu G. va miscati mai greu. Mergeti prin zapada, dar tie ti se pare ca pe mijlocul stradutei in panta se vede asfaltul. Te gandesti ca poate cineva a dat zapada, iar tu te chinui ca fraiera, in loc sa mergi pe "uscat". Ti s-a parut ca si G. a mers putin pe acolo, asa ca te decizi sa iti usurezi mersul iesind din zapada si trecand pe partea "curatata".

Pasul 4: Faci un pas si... BUF! Cu bocanceii in sus, creierul zguduit si cunostinta pierduta. Stai putin jos pana te dezmeticesti si simti durerea mai intens, apoi incepi sa razi, ca sa pari puternica si amuzata de intamplare, mai ales ca esti fix in fata localului unde deseori ospatarii (care deja te cunosc) stau la geam cand n-au treaba. Totul s-a intamplat intr-o fractiune de secunda in care n-ai avut cum sa reactionezi, iar acum realizezi ca, de fapt, tot asfaltul pe care il vedeai de-a lungul stradutei era... o mare partie de gheata. Cele 2 pungi de cadou pe care le aveai in mana in urma cu un minut sunt acum pe langa tine, iar caciula de Mos Craciun iti mai sta doar pe crestetul capului.

Pasul 5: Continui sa faci pe puternica, razand in hohote. Un domn se opreste langa tine privindu-te ingrijorat, cu intentia de a te ridica, iar G. nu stie ce sa faca. Intr-un final, dupa ce observa ca esti ok, omul pleaca la treaba lui, lasandu-te acolo. Dar G. izbucneste speriata: "Marş, marş!". Tu te sperii de disperarea ei si te opresti din ras pentru a trage un tipat ascutit, dupa care te uiti in spate si dai nas in nas cu patrupedul ce mai devreme latra la cineva, iar acum te mirosea pe tine pe spate.

Pasul 6: Cainele pleaca. G. te intreaba daca vrei sa te ajute, dar tu nu-i raspunzi. Iti aduni cadourile de pe jos si ii dai replica: "Tine cadourile!". Ea le ia fara sa spuna nimic, iar tu te agati de haina ei si te ridici.

Pasul 7: Intri in local ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Esti fericita ca te-au vazut doar oamenii de pe strada si cei din localurile invecinate si le povestesti fetelor ce erau deja acolo despre cum te-ai imprastiat pe jos. Ele bineinteles ca rad de tine, dar mai ales de pata uriasa de apa pe care o ai acum pe pantaloni: "ha, ha, ha, stim ca te-ai emotionat dar nici chiar asa... :))"

Intr-un final, tragi concluzia: bocanceii astia au aderenta proasta! :))...  Ii puteti observa in picioarele mele, in poza atasata la postare.

Deputati pentru 3 zile

Avand in vedere ca zilele astea nu prea am avut timp de stat la calculator, am gasit, abia acum, cateva minute libere pentru a vorbi despre evenimentul minunat la care am participat intre 10-12 decembrie 2010. Dupa cum spune si titlul, in aceste 3 zile mi s-a oferit ocazia sa fiu deputat.. un deputat "de proba", alaturi de inca 99 de liceeni si studenti din tara. Evenimentul numit Parlamentul Tinerilor a fost organizat de Asociatia Pro Democratia, iar selectia celor 100 de mici deputati a fost facuta de un juriu ce a citit cu atentie CV-urile si propunerile legislative primite de la cei interesati.
Astfel, joi seara am primit un telefon prin care am fost felicitata si invitata a doua zi la Palatul Parlamentului.

Prima zi a fost si una dintre cele mai frumoase. In primul rand pentru ca nu reusisem niciodata sa intru in Parlament, deci nu avusesem onoarea de a intra in sala de plen si de a ma plimba libera pe holurile uneia dintre cele mai mari cladiri ale lumii. Imi doream demult asta; dar am preferat sa evit, decat sa ma bat si sa ma imping cu cateva mii de oameni ce profita din plin in noptile albe sau de ziua portilor deschise. Asadar, pentru prima oara am intrat pe usa deasupra careia scrie mare "Camera Deputatilor", fiind intampinata calduros de niste organizatori amabili ce mi-au inmanat ecusonul de membru al PNL si un dosar cu 10 propuneri de legi ce aveau sa fie dezbatute in aceste 3 zile. Apoi, impreuna cu ceilalti colegi, am mers in sala de plen unde am asistat la deschidere, am semnat juramantul si am ascultat Imnul National, dupa care am fost condusi la ultimul etaj al unuia din corpurile cladirii si instalati in sala PNL-ului. Aici mi-am cunoscut mai bine colegii, ne-am ales un lider si 2 secretari (unul am fost eu ;)) ) si ne-am petrecut toata ziua impreuna, dezbatand cele 10 propuneri.

In a doua zi, a avut loc impartirea pe comisii (alt lider, alti secretari). Fiecare membru al fiecarui partid a facut parte din cate o comisie. Pentru mine, Comisia pentru munca si protectie sociala ce aducea 2 propuneri de legi din acest domeniu. Dupa foaaarte lungi dezbateri, de aproximativ 6 ore, dupa contradictii, zeci de amendamente aduse si multe supuneri la vot, am decis impreuna sa le trecem pe ambele spre proba decisiva: votul lor in cadrul plenului, ce avea sa fie duminica.

In a treia zi, cand ne-am dat cu totii seama ca a trecut MULT prea repede, am avut sedinta in plen unde s-au discutat si s-au votat toate cele 10 propuneri. 6 au trecut, 4 au picat, iar ce mi-a placut foarte mult a fost atmosfera de dupa aprobarea fiecareia: aplauze furtunoase. La final, fiecare dintre noi a fost strigat pentru a-si primi diploma si, cu dezamagirea ca s-a terminat, dupa efectuarea pozelor de grup, am inceput sa ne luam 'la revedere' de la niste colegi exceptionali pe care nu se stie daca sau cand ii vom mai intalni...

Din aceasta experienta de neuitat nu am ramas doar cu impresia despre ce se intampla in Parlament, ci si cu satisfactia ca am reusit, intr-un final, sa gasesc acei oameni cu adevarat minunati, care chiar au un cuvant de spus si care, daca ar merge mai departe, probabil ar putea face ceva pentru a pune Romania pe picioare. Niste oameni cum rar intalnesti; la fiecare pas te opreau dornici de a te cunoaste, fara a critica sau a rade de greselile facute de catre ceilalti. Ei au reusit sa-mi schimbe viziunea proasta pe care o aveam despre cei din jur si mi-au dat increderea ca, daca am grija sa caut bine, gasesc si acele persoane pe care multi dintre noi si-ar dori sa le cunoasca.

Le multumesc mult, pe aceasta cale, colegilor mei si sper sa ne mai intalnim (cat de curand). Aceasta experienta m-a marcat intr-un mod placut si sunt de parere ca va ramane de neuitat pentru toti cei care au participat.

Ps: Am aparut si la televizor :)
http://www.primatv.ro/stiri-focus/joaca-de-a-parlamentul.html
http://www.primatv.ro/stiri-focus/parlamentari-in-joaca.html

1 decembire.. plictiseala mare

Hmm azi m-am simtit rau, am stat in casa si am avut o zi ciudata. Am intrat putin la calculator, mi-am verificat mesaje private, mailuri etc. Termometrul de la windows arata -2 grade, dar afara ploua. A.. si batea vantul. Batea tare vantul. Atata de tare incat pomii inghetati se miscau cu totul intr-o parte si in alta si fasaiau ca niste pungi de plastic. M-am invartit prin casa si am ales, intr-un final, sa stau in pat sa invat. "Sa invat". Citeam o fraza si dupa cateva minute ma trezeam privind in gol gandindu-ma la.. nimic. Scuturam din cap si reluam fraza, dar dupa 2 minute ma trezeam in aceeasi situatie.
De fapt.. recunosc, sunt chestii care ma framanta. Nu stiu daca ma gandeam la ele sau la altceva, dar nu stiu daca altceva mi-ar fi putut atrage interesul atata de tare. Ma gandeam, oricum, fara rost, pentru ca ganditul nu rezolva nimic. Doar te agita si iti ocupa timpul. Si e aiurea sa te gandesti la un lucru al carui raspuns nu-l poti afla.

Deci am renuntat, pana la urma, si la invatat. M-am ridicat din pat si m-am dus la geam concentrandu-ma sa zaresc un fulg de zapada, dar nimic.. doar ploaie si vant. Am mers la bucatarie, am deschis geamul si am scos o mana in afara. Speram sa-i vad topindu-se pe pielea mea calda, dar tot ce simteam erau niste picaturi reci de ploaie. Am intrat in casa aproape dardaind, am fugit in camera si m-am bagat sub pilota. Am asteptat pana m-am incalzit putin, dupa care m-am apucat iar de invatat, dar n-am parcurs decat vreo 2 pagini. Am vrut sa ma uit la televizor dar mi-era urat si sila de chestia asta cu "Romania, te iubesc". Pe toate posturile gaseam numai asta, iar in restul zilelor cearta, critici, scandal, plitica. Nici macar azi, de ziua Romaniei n-am putut sa stau linistita ca am fost improscata iar cu noroiul celor ce ne conduc, cu legile lor si Constitutia pe care nu o respecta. Prostesc o lume intreaga asa, pe fata si noi stam ca niste catei si ne uitam la ei. Revenind.. nu m-am mai uitat nici la televizor. Am venit la calculator, mi-am luat cartea dupa mine cu gandul ca o sa continui sa invat, dar n-am mai facut-o.. M-a apucat ora 23 tot aici.

Nu cred ca mi-am pierdut in niciun an ziua de 1 decembrie in halul asta.. As fi mers la parada dar a plouat. Imi place sa merg, cu toate ca anul trecut a fost urat. Dupa ce ca nu ocupasem loc la gard si nu vedeam nimic de disperatii aia care se bagau in fata, a venit si Basescu acolo si am fost calcata in picioare de mosii care vroiau sa dea noroc cu el. De fapt, nu doar ca am fost calcata in picioare, dar in 2 secunde eram deja cu gardul in brate, zbierand in zadar la crizati ca nu le da Basescu de mancare. Cred ca si-au dat si ei seama, intr-un final... La anul poate vedem ceva mai spectaculos cand apare Basescu :)