26 mai 2011

Dulce-amarui

Sunt multe lucruri pe lumea asta foarte amare... Atat de amare, incat abia le putem atinge cu varful limbii. Iar cand trebuie sa le inghitim, le simtim in gura ca pe o fiola de algocalmin luata fara apa.
Sunt altele amarui ca visinele. Strambam din nas si ni se face gura punga, dar totusi le consideram cat de cat acceptabile. Le gustam o data, apoi inca o data din pofta sau tentatie, inca o data si tot asa, pana incepem sa ne obisnuim. Desi ni se increteste toata fata, parca totusi incepe sa ne placa sa ne chinuim asa si uneori, din aceeasi obisnuinta, incepem sa le simtim alt gust.. mai placut dar totusi.. neplacut. Sau nu atat de placut pe cat ne-am dori. Uneori nu avem pofta deloc de ele.
Altele sunt dulcegi. Un fel de miere apoasa. Ne plac, dar nu ne provoaca dependenta, iar cand le vedem de la distanta, nu ne fac sa inghitim in sec. Ne zicem doar ca ne-ar placea sa le avem, dar daca nu sunt, nu e mare paguba. Le vom avea.
La extrema cealalta stau lucrurile cu adevarat dulci. Ca mierea. Sau mai mult.. ca mierea indulcita cu zahar. Dar le intalnim atata de rar, incat uneori uitam ce gust au. Iar daca le vedem la altcineva, declansam un adevarat tsunami. Unii se afla departe de ele.. altii sunt atat de aproape.. Imaginati-va un pom cu un singur mar, mare, rosu, uns cu miere. Vi se face o pofta incredibila, dar nu ajungeti la el. Sariti, va ridicati pe varfuri, dar tot nu ajungeti. Va intindeti tot corpul, stati aproape in varful degetelor si muschii va dor, iar fructul e la 3 cm. de mana voastra. Nicio creanga ce poate fi agatata, niciun om care sa va ajute, nicio scara. Intr-un final gasiti o prajina si il trantiti. Muscati cu pofta din el. E cel mai duce mar ever, dar sesizati ceva: e plin cu viermi. Credeati ca a dat norocul peste voi, dar 2 secunde de bucurie v-au fost de ajuns. Ce, vroiati mai mult?
Altii par sa aiba zeci de pomi plini cu mere ca acela in curte, iar voi aveti unul care face 2-3 fructe pe an. Va uitati peste gard si va intrebati 'de ce el are si eu n-am?'

Cam asa este cu tot ceea ce ne inconjoara. Oameni, intamplari, sentimente... In fiecare zi gustam cate ceva. Unele ne displac profund, iar altele ne creeaza dependenta.

Un comentariu:

  1. Foarte dragute comparatiile si foarte adevarate.Stii doar ca imi place tot ceea ce scrii,Simonel :*

    RăspundețiȘtergere

Comentariile nesimtite nu vor fi aprobate!